LIBRĂRIA SÂNZIANA: Ion Gavrilă Ogoranu - "BRAZII SE FRÂNG, DAR NU SE ÎNDOIESC"

luni, 21 martie 2011

Ion Gavrilă Ogoranu - "BRAZII SE FRÂNG, DAR NU SE ÎNDOIESC"

“Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat si au murit în acei ani, 1948-1957, în rezistenta armata anticomunista fagarasana si care nu au nici mormânt, nici cruce. Am scris pentru a lasa marturie ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie în fata comunismului. Sa se stie ca au existat oameni care, cu sângele lor, au spalat fata României, patata de lasitati si tradari. Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca români.”

Ion Gavrilă Ogoranu

Ambele volume: 54 lei.
Un volum: 27 lei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O LIBRĂRIE IDENTITARĂ

Intr-o lume care se universalizează, prin Globalizare, într-un ritm uluitor, este necesar, credem noi, un recurs la memoria identitară. Adică la ceea ce ne este propriu, familiar, specific, şi în ultimă instanţă, indispensabil. Vital. E vorba de memoria lăuntrică a fiecăruia din noi; de acel ceva fără de care nu am mai fi noi. Acele valori care alcătuiesc identitatea fiecăruia din noi, ca persoană, ca grup familial, ca naţiune. Aş putea avea o existenţă normală dacă mi-aş spăla creierul şi inima de tot ce am acumulat, de tot ce am îndrăgit, de tot ce mi-a fost aproape în această viaţă de până acum? Desigur, nu!Putem concepe cu detaşare o Europă alcătuită din indivizi fără trăsături care să-i individualizeze, cu chipuri patibulare şi preocupări strict viscerale, care nu vor şti de unde vin şi încotro merg?Europa Unită e o necesitate în ziua de azi. Dar viabilitatea şi durabilitatea ei nu pot fi concepute, credem noi, eludînd identitatea şi interesele vitale, misiunea în ultimă instanţă, a fiecărei naţiuni care o alcătuieşte. Este vorba de acel concept pe care generalul de Gaulle îl numea "Europa patriilor", şi pe care militantul anticomunist român Horia Sima îl dezvolta în eseul "Destinee du nationalisme", în 1951, la Paris, lucrare apreciată de unele cancelarii occidentale ale vremii, în special de Winston Churchill, după cum am putut afla. Ce au în comun aceste personalităţi în modul în care înţelegeau noua construcţie paneuropeană? Tocmai aşezarea identităţii naţionale a neamurilor ce alcătuiesc străvechea şi nobila civilizaţie europeană, la fundamentul acestei construcţii suprastatale. Necesare, de altfel, în contextul istoric actual. Dar nu în orice condiţii, căci eludînd diversitatea ce o dau identităţile etnice componente, vom periclita Unitatea dar mai ales durabilitatea proiectului macropolitic în cauză. Pentru a nu se asemăna şi el, asemenea altor construcţii istorice similare, colosului cu picioare de fier amestecat cu lut, din viziunea proorocului Daniil.